Vineri eram convins ca o sa gasesc ceva pulver dupa ploiile din cursul saptamanii asa ca impreuna cu Soso si Miha hotaram ca nu ar fi rau sa incercam si o coborare in Pestera.
Din pacate iluziile mi-au fost spulberate rapid...
De la Babele la Pestera zapada era ca si marti, numai ca in loc de firn o gheata lucie in partea de sus facea ca coborarea sa nu fie foarte placuta.
Cam deprimati urcam din nou la Babele unde dupa o scurta consfatuire hotaram (mai bine zis - hotarasc ;) ) ca nu prea mai este timp sa plecam spre Omu asa ca aleg o varianta mai accesibila - Valea Urlatorilor- un fel de Morar ca dificultate, dar destul de complicata ca orientare.
Dupa 50 min de coborat si de dat usor la bete iata-ne in capul vaii. Aici am surpriza sa constat ca cel putin in partea superioara 10-15 cm de pulvar moale, peste valea firnuita promitea o coborare de senzatie.
Verific versanti si constat ca zapada este cazuta, deci pericolul de avalansa datorat caderilor de zapada din versanti minim. Zapada pe vale firnuita si cu 10cm de pulver bine lipit nu putea sa ne puna mari probleme.
Soso o da la vale in stilul caracteristic : tare si cu minim de viraje si in cateva minute e deja in dreptul branei lui Raducu. Eu cu Miha venim mai usor si regrupam in brana. Pana aici zapada era excelenta pulver peste firn.
In zona branei lui Raducu avem bafta ca saritoarea este acoperita; apoi mai direct (Soso) mai in derapaj (Miha) reusim sa ajungem cu toti in partea de mijloc a vaii. Aici firnul se mai inmoaie dar totusi este ok, nu necesita cine stie ce efort.
In partea inferioara saritoarea Mare era descoperita (atentie daca mergeti pe ceata).Saritoarea nu poate fi abordata direct fara cel putin 20m de coarda, insa poate fi evitata traversand dreapta in poteca de Schiel (ma rog Jepii Mari - cum spunea taicutu Bivuac).
Din poteca marcata pe primul valcel intram iar in fir. Dupa circa 100m diferenta de nivel intersectam din nou poteca . De aici pe vale in jos consider ca s-ar putea ca saritorile la vremea asta sa nu mai fie acoperite cu zapada asa ca varianta optima este pe poteca si dupa 10 min. sa dam in valea Comorilor. Pe Comori zapada este la fel ca saptamana trecuta pana la cota 1100m (pe GPS), la 5min. de cascada Urlatoarea.
PS. Valea Urlatorilor este o vale cu panta relativ modesta 30-35 grade DAR:
-poate fi o capcana mortala daca versantii sunt acoperiti cu zapada proaspata si temperatura este ridicata, orice avalansa se canalizeaza ca si pe Comori pe fir fara posibilitatea de a fi evitata de schiori care coboara pe fir.Nu de putine ori am vazut de la mine din dormitor avalanse de primavara plecate dupa ora 12 din versant.
-Orientarea este destul de dificila: saritoarea mare la timp de primavara nu prea are zapada iar traversarea dreapta in poteca de Schiel impune o buna cunoastere a zonei.